LEXICON

35 DE ANI

(1973 - 2008)

Ne-am gândit ca la aniversarea a 35 de ani de existenţă, să vă oferim o poveste născută sub retorica intrebare: „Oare unde, când şi cum a apărut primul tălmaci si meşteşugul acestuia, urmând a dura pâna la sfârşitul lumii?”.

Astfel, se zice că:

„Familiile fiilor lui Noe au pornit spre răsărit şi-au dat peste o câmpie in ţara Şinear (ad. a „Copilăriei reintoarse”), unde au descălecat şi unde şi-au zis „Haidem să zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul…”

Iar  „Domnul s-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fii oamenilor şi-a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi au aceaşi limbă, şi iacă de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem… sa le încurcăm acolo limba şi să nu-şi mai inţeleagă vorba unii altora”.

Şi … aşa au încetat să zidească cetatea.

De aceea cetatea a fost numită Babel (ad. ”Încurcătură”, dar şi „Uşa lui Dumnezeu”),  căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ.” (Gen. cap.11)

Acest tablou al pictorului flamand Pieter Bruegel cel Bătrân vine în sprijinul imaginaţiei, încercând o reconstituire vagă a ceea ce a urmat.

Păşind timid prin haosul instalat în cetatea numită de-acum „Încurcătură”  am intrezărit prin „Uşa lui Dumnezeu” (ca o altă şansa păstrată pentru firava şi totodată ambiţioasa fiinţă umană) silueta firavă a unui om de-al cetăţii, cu privirea ageră şi cu urechea atentă la sunetele noilor grăiri. Acolo, printre ruine, uitând, parcă, de foame, de sete şi de somn, cu ochii încercănaţi si fruntea-nfierbântată, cu urechea fină si limba dezlegată, am întâlnit primul tălmaci, chinuit de diversitatea sunetelor nemaiauzite, trudind în a le pune cap la cap, rostuindu-le în  frânturi de cuvinte cu sens şi înţeles.
Lui, celui chinuit si gârbovit sub truda chinuitoare a devenirii cuvântului înţeles, i s-au adăugat treptat alţi semeni cu aceleaşi îndeletniciri şi s-a născut astfel un nou meşteşug, acela al desluşirii graiurilor care începeau, de acum, a-i separa pe oameni după alte criterii în diferite neamuri şi obârşii. Iar cel care pană nu demult  se pierdea în masa omogenă şi anonimă a cetăţii, era adus în fruntea acesteia, printre cei mai cu vază, dar care fără acest umil tălmaci nu-şi mai găseau rostul şi nici că şi-l vor mai găsi atâta vreme cât va mai fi glas de om în lume.

Cam pe firul acestei naraţiuni credem noi că s-a născut povestea primului tălmaci şi al meşteşugului acestuia.

Cât despre noi, nucleu principal din LEXICON, care am venit cu această istorioară în întâmpinarea D-stră, avem şi noi povestea devenirii noastre.

Prin anii ’73,  viaţa,  soarta sau destinul ne-a adunat pe mai mulţi filologi din toate colţurile ţării si ne-am unit, mai spre primavară (aniversand acum venerabila vârstă de 35 de ani !!!) într-o aceeaşi direcţie formând un mic grup sub un singur şi simplu nume: TRADUCERI, dar care urma a deveni, în nici trei ani, cel mai important, puternic şi alert centru de traduceri din ţară.

Lucram izolaţi şi totuşi interdependenţi, eram foarte diferiţi şi totodată uniţi, întruchipând celebra sintagama : „Unitate în diversitate”.

Timpul a trecut urmând  a ne risipi pe unii, luându-i pe alţii definitiv dintre noi, dar am continuat să existăm fiecare în coltişorul lui, urmărind discret mersul transformărilor,  al istoriei.  Şi din ceea ce a rămas, ca într-o operă rotundă, ne-am reunit iar forţele astfel încât, la începutul lui 2003, am început sa reclădim, punând piatră pe piatră, încercând ceva şi mai durabil, si mai trainic, încercat şi matur, căutând (nu fără mici eşecuri), să adunăm in jurul nostru pe alţii asemenea nouă, cu aceeaşi pasiune şi dibăcie, cu mintea ageră, cu urechea ascuţită, dispuşi a se gârbovi sub povara grea a „Cuvântului”, asemenea primului „tălmaci” rătăcit, trudit printre ruinele cetăţii şi ale turnului Babel din câmpia dinspre Răsărit a ţării Şinear, adică, parafrazând sensul original, a  „vremurilor reîntoarse”.